Ion Pribeagu – „Secretul lui Hector” (poezie satirică)

Motto:
În această lume slută
Un strop de umor ajută!
(Ion Pribeagu)

Ion Pribeagu – Secretul lui Hector

O zi de mai nici cald, nici rece
Ca atmosfera s-o mai schimbe
Prin Cişmigiu, moş Niţă trece
Cu Azor şi Hector, să se plimbe

Cu cureluşe lucitoare
Şi funde, cum la alţii nu-s
Câinii îi trec printre picioare
Privind în jos, privind în sus…

Pe pajiştea cu roşii muşcate
Venea o blondă încântătoare
Cu picioruşe minunate
Şi într-o rochiţă scurtă tare.

O ce plăcere…! a zis moş Niţă
Privind cu ochii plini de rouă,
Ce faci frumoasă coniţă?
Şi pupă mâinile amândouă…

– Merci beaucoup! Dar mătăluţă?
– Comsi-comsa! Văzând că-i soare,
Ieşii la aer o lecuţă
Cu pechinezii la plimbare

Şi-n timp ce firea stă să fiarbă
Căţeii se jucau nespus
Tot tăvălindu-se pe iarbă
Privind în jos, privind în sus,

Şi mârâiau cu nesimţire
Şi se trânteau în prund smintiţi
Că adesea moş Niţă, scos din fire,
Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi!

Au mai vorbit de-a ei rochiţă
De-al câinilor temperament
Şi pururea galant, Moş Niţă
Găsi prilej de compliment:

Ce păr frumos ai, un tezaur
De parcă soarele subit
Te-a nins în păr cu stropi de aur
Şi-n bucle raze ţi-a-mpletit!

Prin prund cu salturi jucăuşe
Azor şi Hector cum v-am spus
Se încurcau printre picioare
Privind în jos, privind în sus

Dar Hector, javră rubicondă
Lui Azorel a prins să-i spună:
– Moş Niţă crede că e blondă
Dar numai noi ştim că-i brună!

poezie satirică de Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (născut pe 27 octombrie 1887 la Sulița, județul Botoșani – decedat în 1971 la Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România.
Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.
A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții.
A scris mult „pentru sertar”, iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el „impertinente”. În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată” a cotidianului „Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, potrivit ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pribeagu.

DESEN: caricatura lui Ion Pribeagu de pe coperta cărţii „Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului”, Editura Teşu, 2005
Sursa FOTO: casa.acasa.ro

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com

Păstorel Teodoreanu – ”Zece membri de partid” (poezie amuzantă)

Al. O. Teodoreanu (Păstorel) – Zece membri de partid

Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă

Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte …
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!

Păstorel Teodoreanu (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu; n. 30 iulie 1894, Dorohoi – d. 17 martie 1964, București) a fost un poet, avocat, scriitor, publicist român, gastronom și iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene. A rămas în literatura română prin epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este ”Hronicul măscăriciului Vălătuc”, pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu ”Gargantua și Pantagruel”. A fost fratele mai mare al romancierului Ionel Teodoreanu, informează Wikipedia.

Ion Pribeagu – Dacă plouă, ce mă fac? (poezie satirică)

Motto:
În această lume slută
Un strop de umor ajută!
(Ion Pribeagu)

Dacă plouă, ce mă fac?

Liftan e un tip simpatic
Cum altul nu găseşti
Şi mai e şi voiajorul
Cel mai prima-n Bucureşti.

De-ţi vorbeşte, totdeauna-i
Plin de duh şi plin de spumă
Nu există să se lase
Fără să-ţi plaseze o glumă.

Are un sac de anecdote
Şi de znoave fel de fel
La petreceri e o plăcere
Nopţi întregi ai sta cu el.

Nu există povestire
Fie lungă, fie scurtă
Să ţi-o spună el cu farmec
Şi să nu te ţii de burtă.

Fiind un personaj de seamă
Şi în branşa lui fruntaş
Trage numai la hotelul
Cel mai mare din oraş.

Îl iubesc hotelierii
Ca pe un portbonheur al lor
Fiindcă domnul Liftan este
Cel mai staşnic voiajor

Şi într-o zi sfârşind programul
Şi soios din cale afară
Se ducea grăbit s-ajungă
Cât mai repede la gară.

Când să urce în tren deodată
Tocmai în minutul acela
Liftan şi-a adus aminte
Brusc că şi-a uitat umbrela.

La hotel se-ntoarce însă
Camera (ce clipă cruntă)
E ocupată de-o pereche
Care e în voiaj de nuntă.

Ce să facă bietul Liftan?
Deşi are treabă multă
Dar să-i treacă plictiseala
Stă la uşă şi ascultă.

– Puico, spune a cui e gura,
Care în voci mă va îmbăta?
Şi o voce îngerească
Zise: e a ta şi a mea!

– Dar ai cui sunt ochii aceştia
Mari şi negri ca agata?
– Tot ai mei sunt dragă Sandu!
– Să ţi le mănânce fata!

– Dar mânuţele astea roze
Cu miresme de petale,
Ale cui sunt păpuşico?
– Ale mele şi-ale tale.

– Cămeşuţa asta fină
Albă ca un puf de nea?
– Jur că n-am împrumutat-o
Crede-mă că-i tot a mea!

– Dar pantofii albi în care
Dorm ca două rândunici
Picioruşele-ei superbe
Cine le mănâncă ghici?

– Cine vrei să le mănânce?
Ciripeşte ea agale
Tot ce e aici în casă
Toate, toate-s ale tale

Auzind aceste vorbe
Liftan se aprinde foc
Şi cu multă discreţiune
Bate în uşă: Toc! Toc !Toc!

-Cine e acolo?
– Eu sunt.
– Şi cam ce doreşti mata?
– Când ajungi la umbrelă
Vă înştiinţez că-i a mea.

poezie satirică de Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România.
Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.
A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții.
A scris mult „pentru sertar”, iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el „impertinente”. În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată” a cotidianului „Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, informează Wikipedia.

DESEN: caricatura lui Ion Pribeagu de pe coperta cărţii „Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului”, Editura Teşu, 2005

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: