Păstorel Teodoreanu – ”Zece membri de partid” (poezie amuzantă)

Al. O. Teodoreanu (Păstorel) – Zece membri de partid

Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă

Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte …
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!

Păstorel Teodoreanu (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu; n. 30 iulie 1894, Dorohoi – d. 17 martie 1964, București) a fost un poet, avocat, scriitor, publicist român, gastronom și iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene. A rămas în literatura română prin epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este ”Hronicul măscăriciului Vălătuc”, pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu ”Gargantua și Pantagruel”. A fost fratele mai mare al romancierului Ionel Teodoreanu, informează Wikipedia.

Ion Pribeagu – Dacă plouă, ce mă fac? (poezie satirică)

Motto:
În această lume slută
Un strop de umor ajută!
(Ion Pribeagu)

Dacă plouă, ce mă fac?

Liftan e un tip simpatic
Cum altul nu găseşti
Şi mai e şi voiajorul
Cel mai prima-n Bucureşti.

De-ţi vorbeşte, totdeauna-i
Plin de duh şi plin de spumă
Nu există să se lase
Fără să-ţi plaseze o glumă.

Are un sac de anecdote
Şi de znoave fel de fel
La petreceri e o plăcere
Nopţi întregi ai sta cu el.

Nu există povestire
Fie lungă, fie scurtă
Să ţi-o spună el cu farmec
Şi să nu te ţii de burtă.

Fiind un personaj de seamă
Şi în branşa lui fruntaş
Trage numai la hotelul
Cel mai mare din oraş.

Îl iubesc hotelierii
Ca pe un portbonheur al lor
Fiindcă domnul Liftan este
Cel mai staşnic voiajor

Şi într-o zi sfârşind programul
Şi soios din cale afară
Se ducea grăbit s-ajungă
Cât mai repede la gară.

Când să urce în tren deodată
Tocmai în minutul acela
Liftan şi-a adus aminte
Brusc că şi-a uitat umbrela.

La hotel se-ntoarce însă
Camera (ce clipă cruntă)
E ocupată de-o pereche
Care e în voiaj de nuntă.

Ce să facă bietul Liftan?
Deşi are treabă multă
Dar să-i treacă plictiseala
Stă la uşă şi ascultă.

– Puico, spune a cui e gura,
Care în voci mă va îmbăta?
Şi o voce îngerească
Zise: e a ta şi a mea!

– Dar ai cui sunt ochii aceştia
Mari şi negri ca agata?
– Tot ai mei sunt dragă Sandu!
– Să ţi le mănânce fata!

– Dar mânuţele astea roze
Cu miresme de petale,
Ale cui sunt păpuşico?
– Ale mele şi-ale tale.

– Cămeşuţa asta fină
Albă ca un puf de nea?
– Jur că n-am împrumutat-o
Crede-mă că-i tot a mea!

– Dar pantofii albi în care
Dorm ca două rândunici
Picioruşele-ei superbe
Cine le mănâncă ghici?

– Cine vrei să le mănânce?
Ciripeşte ea agale
Tot ce e aici în casă
Toate, toate-s ale tale

Auzind aceste vorbe
Liftan se aprinde foc
Şi cu multă discreţiune
Bate în uşă: Toc! Toc !Toc!

-Cine e acolo?
– Eu sunt.
– Şi cam ce doreşti mata?
– Când ajungi la umbrelă
Vă înştiinţez că-i a mea.

poezie satirică de Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România.
Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.
A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții.
A scris mult „pentru sertar”, iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el „impertinente”. În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată” a cotidianului „Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, informează Wikipedia.

DESEN: caricatura lui Ion Pribeagu de pe coperta cărţii „Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului”, Editura Teşu, 2005

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com

MELODIA ZILEI: The Mono Jacks — „Tablou” (versuri, videoclip oficial). SONG OF THE DAY (13)

Îndrăgita formaţie de rock alternativ The Mono Jacks a revenit în peisajul muzical românesc cu melodia „Tablou”, însoţită de un videoclip oficial în mai 2015.

Piesa este compusă de către Doru Trăscău, solistul trupei, iar regia clipului muzical îi aparţine lui Paul Manolescu (Eyedrops).

Vizionare plăcută! 🙂

The Mono Jacks — Tablou (Official Video)

Music video by The Mono Jacks performing Tablou. (C) 2015 The Mono Jacks.

„Tablou” (versuri)

Astăzi iubirea se gătește
Se-mbracă toată în alb

Un cer rămas albastru
Îi suflă nouri albi

Buchet de flori cules în fugă
La ceas de răsărit
Împodobit cu alb

Cu ochii mari și plini de viaţă
Privește spre înalt

Să nu îmi ceri prea mult
Să nu îmi ceri prea mult
Şi am să pot rămâne aici mereu

Clopote mari bat laolaltă
Apare apoi și ea
E splendidă în alb

Respiră adanc și apoi zâmbește
Privind către înalt

Să nu îmi ceri prea mult
Să nu îmi ceri prea mult
Şi am să pot rămâne aici mereu

Se-mbracă cerul în straie de furtună
Alesul ei
S-a speriat

Încet, încet nu se mai ţin de mană
E prea târziu
S-a terminat.

by The Mono Jacks (YouTube), 11 mai 2015