Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

George Topîrceanu – M-am procopsit (poezie amuzantă)

George Topîrceanu (1886 – 1937)

M-am procopsit (George Topîrceanu)

La opt ore fix, în stradă
Pe trotuar o așteptam.
Se svonea din gura lumii
Cum că fata ar fi cam…

Ba mai mult decît atîta,
Șoapte rele, ici, colo
Ajungeau pînă la mine
Cum că fata ar fi o…

”Cum” și ”o” puțin îmi pasă
Zică lumea cît o vrea,
Dacă fata e frumoasă
Poate fi și ”cam” și ”prea”,

La-nceput făcea fasoane
Dar în urmă se lăsă:
”Ce vrea Domnul de la mine?”
― Domnișoară aș vrea să…

Am vorbit; noaptea acasă
”Domnișoara” m-aștepta.
Șoapte, strîngere în brațe,
Sărutări, etcetera…

Nu mult timp după aceea
Am văzut cine era.
Mă căiesc și-acuma. Fata,
Înțelegi, era prea ”prea”…

N-avui însă încotro
Lucru, vezi, se petrecu,
Și fiindcă fuse o…
M-alesei în urmă cu…

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com

George Topîrceanu (n. 20 martie 1886, București – d. 7 mai 1937, Iași) a fost un poet, prozator, memorialist, publicist și traducător român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.

Publicitate

Ion Hagiu – Căciula (versuri). ”Cu căciulile pe frunte” (melodie, live 1982, Cenaclul Flacăra, audio)

 Ion Hagiu – Căciula (muzică şi versuri de Ion Hagiu). Cu caciulile pe frunte

Versuri Căciula (Ion Hagiu)

Tăică-miu în primărie
Avea dreptu’ ca să intre cu căciula-n cap,
Obicei vechi pă moșie
De la moșii și strămoșii mei pân sat.

Cu căciulile pe frunte

Stăm de veacuri ca un munte,

În curbura arcului Carpat!

Asta e căciula mea

Și o port cum să purta

Că-i obicei din Daci păstrat!

Port căciula pe-o ureche

Și acasă și la nuntă și la oi,

După datina străveche

Moștenită și păstrată și pă la noi.

Unii zic să-mi iau căciula jos din cap,

Spunând adesea că nu-s civilizat,

Poate vor s-o țâu în mână,

Să m-a plec ca să mă laude că m-am integrat.

Da’ bă vecine, hai la mine,

Te primesc cum pot mai bine,

Dar de căciula mea nu te lega!

Asta e căciulea mea,

E a mea și nu-i a ta,

Că-i obicei din Daci păstrat!

Cin’ nu crede să se ducă

La Columnă să se uite

Și-o vedea.

Sabia inconvoiată,

Arcul, scutul și căciula

Orice Dac le-avea.

Măi copile, ia sama ghine

Ca să ducă obiceiul

Când or creste ai tăi copii:

O inimă vitează-n tine,

Sus pe frunte o căciulă

Ca un Dac s-o țâi.

Ion Hagiu – Caciula (Live 1982, Cenaclul Flacăra, audio)

Folk. Prelucrare folclorică – Ion Hagiu (Căciula)

by Bogdan Drăguș (YouTube), 28 sept. 2015

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com

Ion Pribeagu – Soacra (epigramă)

Caricatura lui Ion Pribeagu de pe coperta cărţii „Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului”, Editura Teşu, 2005

Ion Pribeagu – Soacră-mea-ntr-o seară…

Soacră-mea-ntr-o seară, cum stătea proţap,
Ceasul din perete i-a căzut în cap!
Eu, privind pendula ce-i turtise nasul…
Zic: – N-aduce anul ce aduce ceasul!

epigramă de Ion Pribeagu din Antologia epigramiştilor români (2007)

Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România.
Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.
A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții.
A scris mult „pentru sertar”, iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el „impertinente”. În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată” a cotidianului „Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, notează Wikipedia. 

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com

%d blogeri au apreciat: