Ion Pribeagu – Casa cu două balcoane (poezie satirică)

Motto:
În această lume slută
Un strop de umor ajută!
(Ion Pribeagu)

ION PRIBEAGU – CASA CU DOUĂ BALCOANE

Pe strada Toamnei, unde,
Pomii-şi scuturau povara,
Locuia o cuconiţă
Blondă şi frumoasă: – Clara!

Avea trup de crin, – şi gură
Roşie ca o muşcată,
Sânii, – doua crizanteme
Şi era şi măritată.

Soţul ei, Avram Barbulea
Voiajor prin toată ţara,
Pleca luni de dimineaţă
Şi venea sâmbătă seara.

Astfel că, în alte zile,
Clara dulce, drăgăstoasă,
Marţi şi joi, să se distreze
Mă primea pe mine-n casă.

Îi citeam poeme, versuri,
Mă-mbătam de glasul ei,
Ne spuneam poveşti şi-n urmă,
Petreceam, ca de-obicei.

Casa-n care dragei mele
Îi fusese scris să şadă,
Avea două apartamente
Cu balcoanele spre stradă.

Jos în gang, urcai pe-o scară,
Care-aşa din construire,
Nu avea altă intrare,
Nu avea altă ieşire.

Iar alături şedea Sprinta
Cu bărbatul său, Haim-Malne,
Care-avea tot astfel casa
Şi tot astfel de balcoane.

Nimeni, nimeni, numai scara
Luminată de un bec,
Mă ştia când vin la Clara,
Mai ales, ştia când plec.

Vremea-şi împletea cununa
Şi destinul priveghea,
Să gustăm din fericirea,
Dragostei, – şi eu şi ea.

Da-ntr-o noapte violentă,
Când cu draga mă distram,
Se aude paşi pe scară
Şi ea-mi spune: – Vine Avram!

Mă îmbrac în fugă, fulger,
Vinovat ca un borfaş,
Şi deschid în grabă uşa
Şi-mi dau drumu-n balconaş.

Doamne, Tu, care scăpată-i
De la jertfă pe Isac,
Fă şi-acuma o minune
Şi mă-nvaţă ce să fac?

Şi precaut, fără voie,
Instinctiv, eu fac un salt,
Şi-ntr-o clipă sunt alături
În balconul celălalt.

Situaţia e gravă
Simt în creier un ciclon,
Ce mă fac dacă vecinul
Mă găseşte în balcon?

Să sar jos – cu neputinţă
Trotuarul e departe,
Simt în cerebel o luptă
Şi pe viaţă şi pe moarte.

Şi deodată se deschide
Uşa-ntr-un moment fatal,
Şi-n chenarul ei apare
Soţul Clarei, – personal!

Eu îngheţ şi gura-mi mută
Nici o şoaptă nu îndrugă,
Şi ridic în semn de spaimă
Braţele, în semn de rugă…

Pe când el, văzându-mi halul
Ca să-mi cruţe umilinţa,
A dedus fără-ndoială,
Că am fost surprins la Sprinta.

Şi întelegând din semne
Că-i cer milă ca un prost,
Mi-a dat mâna să sar iarăşi
În balconu-n care-am fost!

A deschis cu grija uşa,
Nici un zvon să n-o alarme,
Şi, cu patos, i-a spus Clarei
Care se făcea că doarme:

– Nu ţi-am spus eu, Clara dragă,
Cum că Sprinta-i o stricată?
Uite, de-unde are blană,
Skong, cu care-i îmbrăcată!

Vino-ncoa, poete dragă
Şi îţi jur pe Dumnezeu,
Că n-o să te ştie nimeni
Nici soţia, nici chiar eu!

M-a condus de mână vesel,
Iară eu priveam cuminte,
Trupul Clarei strâns în braţe,
Cu o oră înainte.

Şi când m-am văzut în stradă
M-am rugat, c-aşa mi-e firea,
Să trăiască inginerul
Care-a construit clădirea.

Fiindcă, ce faceam eu dacă,
Mă păştea un ghinion,
Şi aceasta casă-a Clarei
Avea numai un balcon?

poezie satirică de Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România.
Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.
A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții.
A scris mult „pentru sertar”, iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el „impertinente”. În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată” a cotidianului „Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, informează Wikipedia.

DESEN: caricatura lui Ion Pribeagu de pe coperta cărţii „Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului”, Editura Teşu, 2005

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com

Autor: Cristi

To blog or not to blog, that is the question.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s