Ion Pribeagu – ”Verișoara” (poezie satirică)

Motto:

În această lume slută

Un strop de umor ajută! (Ion Pribeagu)

Foto: Pinterest

Ion Pribeagu – ”Verişoara”

Prin anul nouă sute nouă

Nu mai eram un oarecare,

Veneam la clubul „Lumea Nouă”

Şi alte cercuri literare.

Îl cunoscusem pe Gârleanu,

Pe Cincinat, pe Eftimiu

Şi-a apărut, de Minulescu, „Romanţe pentru mai tîrziu”.

Visam să cuceresc o lume,

Să schimb humorului tiparul,

Că publicasem nişte versuri

Într-un săptămânal. „Ţînţarul”.

Văzînd directorul revistei

Că am talent de pamfletar,

Fără să steie mult pe gînduri

M-a angajat ca secretar.

Redacţia era în centru;

O cameră unde-ncăpea

Biroul, scaune, dulapul,

Maculaturi şi-o canapea.

De joi, când apărea revista

Şi pînă lunea care vine

Redacţia era închisă

Şi cheile erau la mine.

Directorul, un om politic,

Cu redingotă şi cu cioc,

Venea în timpul săptămînii,

Însă duminica deloc.

Aşa că tînăr, cu speranţe,

Plutind în sferele senine,

Mi-nchipuiam că-n toată ţara

Nu-i altul mai grozav ca mine!

Şi într-o sîmbătă, pe seară,

Plimbîndu-mi visul pe Lipscani,

M-am cunoscut cu o fetiţă

Cam de vreo douăzeci de ani,

De parcă Dumnezeu din ceruri

Vrînd dorurile a-mi înfrîna,

O nimfă mi-a trimis în cale

Şi mi-a şoptit: – Ionică, na!

Nici nu-mi mai încăpeam în piele

De-acest potop de fericiri,

C-avea cosița în inele

Şi-n sîn, ascunşi, doi trandafiri,

Guriţa roşie şi mică

Şi ochii negri, plini de foc,

Că tot privindu-i mi-era frică

Să nu pleznesc de-atît noroc!

Ne-am dus la cinema, la „Clasic”.

Un film cu Eva şi Adam.

O vorbă n-am scos pe-ntuneric,

Că doar prin mîini ne-nțelegeam.

Tîrziu, cam după miezul nopţii,

Ca-un autentic amorez,

Am invitat-o ca să vadă

Redacţia unde lucrez.

În cameră, printre săruturi,

Înghirlandate în rondele

Am proclamat-o-ntr-o poemă

Prinţesa visurilor mele!

Şi dimineaţa, pe la zece,

Cînd vream să-i mai dedic o strofă,

Deodată, a bătut în uşă Directorul!

O catastrofă!

În clipe de-astea, turbulente,

Tu nu ştii singur ce să faci:

S-ascunzi după birou fetiţa,

Sau cît mai grabnic să te-mbraci.

Şi s-a-ntîmplat cum se întîmplă

Când n-ai un pic de prevedere:

Eu, numa-n pantalon şi guler,

Şi ea cu nudul la vedere!

Directorul, galant din fire,

Privind-o a şoptit: – Scuzaţi!

Iar eu am spus:

– Mi-e verişoară,

Venit-aseară din Galaţi!

A scotocit printre sertare,

A scos grăbit un manuscris,

Şi cînd fu gata de plecare,

M-a tras de-o parte şi mi-a zis: –

Să nu fii supărat, Ionică,

Însă aş vrea să-ţi spun ceva:

Acum trei luni, fetiţa asta,

A fost şi verişoara mea!…

poezie satirică de Ion Pribeagu

Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România, informează Wikipedia. Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină. A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții. A scris mult „pentru sertar”, iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete.

Rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el „impertinente”. În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul. În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.

În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată” a cotidianului „Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, notează Wikipedia.

Autor: Cristi

To blog or not to blog, that is the question.

9 gânduri despre „Ion Pribeagu – ”Verișoara” (poezie satirică)”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s